Undeva departe de Terra, pierduta in imensitatea spatiului, se afla o sonda spatiala nu mai mare decat un autoturism. Sonda, numita Ulysses, a fost lansata in 1990, pe 6 octombrie, pentru a sudia ce nici o sonda nu a mai studiat: polii Soarelui.
Ulysses a fost lansata spre Jupiter, unde a ajuns in februarie 2002. S-a apropiat pe la polul nord al planetei si gravitatia acesteia a accelerat sonda si a inscris-o pe orbita polara necesara. Astfel au putut incepe observatiile asupra polilor Soarelui, sonda trecand pe deasupra polului sud in 1994 intre iunie si noiembrie. Dupa un an sonda a trecut si pe deasupra polului nord al Soarelui. Termenul de „a trecut pe deasupra” nu inseamna ca sonda s-a apropiat mult de Soare. Distanta minima dintre aceasta si Soare a fost de aproximativ 200.000.000 km.
Orbita sondei Ulysses
Povestea pare trista dar nu este asa. Ulysses ne lasa o mostenire bogata (in date stiintifice despre Soare). Prin studierea Soarelui din spatiu timp de 18 ani neintrerupt, s-au putut afla multe date importante despre acesta.
In primul rand s-a descoperit ca emisia de particule incarcate (vantul solar) este mult mai trubulenta pe la polii Soarelui. La fel se poate spune si de despre liniile de camp magnetic, care sunt mult mai haotice in regiunile polare. Viteza vantului solar este mult mai mare pe la poli, ajungand si la 800 km/s.
Vantul solar, o caracteristica foarte importanta a Soarelui, pare ca este influentat de campul magnetic al Soarelui, pentru ca din regiunile mai reci acesta pleaca cu o viteza mai mai mare, exact invers de cum se credea.
Alte descoperiri includ existenta unor „rezervoare” de particule incarcate in jurul Soarelui, prezenta prafului interstelar in sistemul solar dar si detectarea atomilor de heliu interstelar.
Descoperirile sunt foarte importante si surprinzatoare pentru public pentru ca Ulysses nu avea o camera pentru luat imagini.
In timp ce spunem „Adio, Ulysses!” asteptam cu nerabdare lansarea urmatoarelor sonde pentru studierea Soarelui.
2.O pata solara mai mare decat pamantul
Imaginea a fost surprinsă în California, pe 2 iulie, şi reprezintă cea mai reuşită fotografie a unei pete solare imense, al cărei diametru este de aproape 13.000 de km.
În centrul petei solare, temperatura este în jur de 3.600 grade Celsius, în timp ce regiunile înconjurătoare sunt mult mai fierbinţi, ajungând la peste 5.800 grade Celsius, potrivit Daily Mail. Temperatura unei pete solare e mai redusă decât restul suprafeţei Soarelui, fiind explicată, astfel, diferenţa de contrast între pată şi discul Soarelui.
"În fotografie se poate observa cromosfera, iar în jurul marginilor petei solare pot fi văzute nişte fibre negre care arată precum firele de păr. Fibrele sunt de fapt "jeturi de energie" emise la suprafaţă, din câmpurile magnetice luminoase", a explicat astronomul Philip Goode.
Formele neregulate care înconjoară pata solară au o structură de tip granular ce se formează în urma gazului fierbinte emis din interiorul Soarelui. Fiecare dintre aceste structuri pot avea valorile diametrului cuprinse între1000 şi 100.000 km.
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că structurile magnetice precum petele solare deţin un rol important în înţelegerea vremii din spaţiu care, la rându-i, poate avea consecinţe grave asupra climei de pe Terra.
Spre exemplu, o furtună solară poate afecta reţelele electrice şi pe cele de comunicare, poate distruge sateliţii şi chiar să expună pasagerii unui avion la radiaţii.
.
3.Vitamina D
Vitamina D este produsa in cantitati mari de organism in momentul in care ne expunem la soare.
Vitamina D, numita si vitamina `soarelui`, are un rol esential in mentinerea sanatatii oaselor, dar si in protectia impotriva cancerului.
Studii recente arata ca la persoanele care sufera de dureri musculare s-a constatat si un nivel scazut de vitamina D. Pacientii luau de doua ori mai multe analgezice decat cei care nu aveau o asemenea deficienta.
Specialistii cred ca suplimentele de vitamina D, luate in special iarna, cand soarele nu ne poate ajuta, au mari beneficii.
